Pe graiuri de colindă am îndrăznit, după ce ne-am antrenat suficient „muşchii”, să ridicăm privirea din zăpadă şi să continuăm proiectul început („Limbile să salte cu cântări înalte”) prin al doilea concert cu acelaşi nume, însă ţinut la Catedrala Arhiepiscopală din Roman. Onoarea de a intona vechile colinde strămoşeşti într-o biserică în care ecourile răsună a sfinţene, o sfinţenie a atâtor veacuri de trăinicie ortodoxă reprezintă daruri de care suntem oarecum nevrednici. Plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât ni s-au alăturat în cântare şi corul de maici al mănăstirii Văratec, precum şi membrii grupului psaltic „Melozii Romanului” ai Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman. Pe lângă ospitalitatea gazdelor ce ne-a copleşit, Dumnezeu ne-a învrednicit să-i mai dăm slavă şi pentru şansa de a putea da răspunsurile la strană a doua zi, 20 decembrie, în cadrul Sfintei Liturghii la aceeaşi catedrală. Responsabilitatea a fost cu atât mai mare cu cât am liturghisit dimpreună cu Preasfinţitul Ioachim Băcăoanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi l-am rugat dimpreună pe Dumnezeu să răzbim în continuare prin vremi şi timpuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu