3-6 septembrie 2012 – Excursie Delta Dunării

Filomelos obișnuiește ca la fiecare sfârșit de an să-și culeagă roadele ostenelilor de peste an, este timpul când el respiră și uită de toate sacrificiile și tristețea, durerea își uită amărăciunea și lasă loc de bucurie. A fost momentul în care șoferii grupului și-au testat puterile antrenate de atâtea călătorii pentru ca să meargă pe un drum lung, acela înspre Delta Dunării. Nimeni nu s-a așteptat să se întâlnească cu atâtea frumuseți pe care Dunărea le-a rodit în cursul a sute de ani, ori cu mărturia mereu veche, dar atât de nouă a creștinării pământului românesc.Am ales să ne așternem entuziasmul în fața spectaculoaselor lacuri și speciilor variate de păsări din rezervație cu ocazia călătoriei pe brațul Sfântul Gheorghe. Am învățat de la păsări că  trebuie să fii ager și rapid în zborul tău, dar și să planezi când vremurile sunt tulburi, că liniștea e mai dulce când își găsește sinceritatea. Din călătoria pe cursul Dunării am avut prilejul să admirăm aristocrația naturii când Dunărea se varsă în Marea Neagră, să învățăm că mereu se arată un orizont copleșitor  de  larg în libertate, după un drum lung și încovoiat.

pe brațul Sf. Gheorghe

 

vărsarea Dunării în Marea Neagră

cetatea Halmyris

Călătoria noastră nu ar fi fost deplină dacă am fi neglijat focul sfinților care ne umple țara de sfințenie de la creștinarea pământului nostru de către Sf. Apostol Andrei. Am cercetat  mărturii ale ortodoxiei și am găsit mănăstirea și cetatea Halmyris din Murighiol unde au fost descoperiți cei mai vechi sfinți de pe teritoriul românesc, Sf. Mc. Epictet și Astion, sec. III.  Ulterior  am călcat pragul mănăstirii Celic-Dere, și al mănăstirii Saon pentru ca în scurt timp să ajungem la mănăstirea Cocoș unde ne-am închinat la Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip

Mănăstirea Saon

Am simțit prin călătoria noastră că ne-am întânit cu două linii convergente care duc la sfințenie, pe de o parte sfinții de o importanță covârșitoare în mântuirea noastră și pe de alta natura în splendoarea ei neasemănată care ne copleșește. Prin faptul că am ajuns de cinci ani să străbatem țara împreună, fie în excursii, fie în haiduciile curente, ne-am convins că trebuie să muncim mult pentru a ne bucura unii de alții și că în ciuda neputințelor noastre, Dumnezeu nu ne părăsește și ne lasă singuri, ci se îndură în continuare de noi.