17 – 22 august 2010 - „Dorul călător”

Deşi trecem printr-o perioadă cum n-a fost demult în istoria țării noastre, anul acesta ne-a răsfăţat Domnul cu multe şi neaşteptate daruri.

Ne-a fugit dorul de acasă şi pentru că fără el ne simţeam cu mult mai săraci, am încercat să-l căutăm câteva zile prin câteva locuri dragi nouă. Întâi de toate l-am dorit a-l afla în splendoarea naturii, printre peisajele mioritice aflate în apropierea peşterilor apusene. După un lung şi istivitor drum de câteva sute de kilometri am ajuns în inima Munţilo Apuseni. Ne-am îmbrăcat în haine de temerar şi am urcat la pas drumul către peştera Scărişoara. Apoi, cu nădejdea de a birui timpul, în aceeaşi zi, am reuşit a privi cu admiraţie şi peştera Urşilor, a cărei complexitate ne-a mai stăvilit din setea după acel dor. Poposind la o pensiune din Gârda de Sus, şi petrecând serile în surdina unei tobe şi a unei tamburine, ne-am simţit îmbătaţi de atmosfera plină de basm a acelor locuri. De aceea, ne-a fost mai uşor în ziua următoare să ne revenim din istovitorul drum şi a încerca a descoperi alte locuri la fel de spectaculoase. Pornind pe urmele dorului călător, am vizitat peştera Vârtop, o provocare pentru abilitatea noastră de a ne căţăra mai bine printre stalagmite şi stalactite.

Îmbărbătaţi de spiritul călător, am decis în drumul nostru spre casă să facem un ocol în al nostru drum şi să coborâm mai jos pe hartă, adică să traversăm Transfăgărăşanul, să vizităm Lacul Vidraru şi nu în ultimul rând să poposim niţel la Curtea de Argeş.

De fiecare dată ne-am dorit, ca răspuns la vâltoarea din fiece zi, ca în excursiile pe care le organizăm să existe o zi în care să ne răsfăţăm, să nu călătorim, pur şi simplu să ne odihnim. Pornind cu acest gând, ne-am îndreptat înspre Moeciu, unde avea să se împlinească acest vis. Duminica lui 22 august am petrecut-o tot în Moeciu, alături de comunitatea păstorită de părintele Paul Sumedrea şi care ne-a lansat invitaţia de a ne reîntoarce alături de ea. Pentru că, trebuia să săbătorim dorul care s-a întors acasă, ulterior, în drumul nostru spre casă, ne-am oprit la o ceainărie în Braşov şi ne-am bucurat de reuşita excursiei. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit cu acest dar, ne-a călăuzit paşii şi pentru că ne-a dat încă un argument al nesfârşitei Sale pronii.

Asculta mai multe audio Muzica