marți, 17 mai 2011

15 mai 2011 – Biserica ”Ștefan cel Mare” Bacău


”pentru cel ce prin milostivirea Ta mi-a dat viață,

m-a ridicat din noroiul patimilor

și m-a sprijinit la tot pasul, purtându-mi crucea și

povățuindu-mă pe cărările Vieții,

după cuvântul Tău.”

Îngropat în folosință, cuvântul ”predanie” își ascunde astfel comoara spre a nu fi aruncat ca un mărgăritar înaintea porcilor, iar atunci când își descoperă din strălucire copleșește orice gând. O plinire a acestei bucurii a însemnat pentru noi prezența de Duminica Slăbănogului la biserica unde părintele Ionel Roncea slujește. Prin sfinția sa, și prin osteneala părintelui Petrică și a doamnei dirijoare, ortodoxia ni se dezvăluie cu fiecare regăsire a noastră ca fiind acea predanie a Vieții ce este primită în dar, pe măsura cizelării individuale, întâi de dânșii de la părintele spiritual, Roncea, și ulterior de noi, sporită prin filtrul dascălilor noștri. Pentru noi, membrii corului, părintele Roncea reprezintă o prezență mereu vie, deși puțini dintre noi l-am cunoscut mai mult, vie nu atât vizual, cât mai mult prin duh. Inima ne cere să-i mulțumim părintelui Ionel pentru toată strădania dânsului, pentru râvna și gândul lustruit pe care le simțim ca pe un sprijin din umbră în toate ispitele ce ne încearcă.

”Să nu ne despartă pe noi întunericul nopții, Doamne, ci, prin marea Ta milostivire, fă să fim una uniți prin Tine și întru Tine prin legătura dragostei, nedespărțiți de Tine, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, în veci.”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu